Expozitii

Titlu: Aici și acolo

Acest tablou propune o meditație asupra existenței ca teritoriu de frontieră între ceea ce trăim și ceea ce doar intuim. În "aici" omul este captiv temporalității, iar el există sub smnul efemerității, al transformării și al unei continue eroziuni ale prezentului. Această impermanență conferă existenței dramatismul ei fundamental: suntem ființe conștiente de propria finitudine și tocmai de aceea, permanent orientate către ceea ce ne depășește.
"Acolo" începe în punctul în care certitudinea încetează. Acela este spațiul unei metafizici a posibilului, al unei postexistențe pe care nu o putem demonstra, dar pe care imaginarul uman o construiește neîncetat. Siluetele din zona respectivă reprezintă ecouri ale celor dispăruți, dar și anticipări ale propriei noastre treceri.
Cele două dimensiuni sunt legate între ele de către creierul universal, dar în același timp acesta și delimitează cele două lumi.
Acest tablou nu simbolizează două lumi complet separate ci două ipostaze ale aceleiași existențe: una pe care o putem vedea și una pe care doar o putem presimți.

Titlu: Spirala timpului

Acest tablou face o incursiune metaforică în temporalitatea existenței și nu surprinde timpul ca pe o succesiune liniară ci ca pe o dinamică în spirală, perpetuă și ireversibilă. În centrul acestei spirale simbolice se află creierul, organ al conștiinței și veritabil arhitect al percepției temporale. Chiar dacă timpul există obiectiv creierul îl decodifică, interpretează și subiectivizează. Prin funcțiile multiple ale creierului în relație cu timpul el reprezintă interfața între temporalitate și identitate.
Spirala reprezintă acumularea experiențelor care ne modelează continuu. Nicio experiență nu se repetă în mod absolut deoarece chiar dacă ne întoarcem în locuri familiare sau retrăim anumite experiențe o facem dintr-o altă perspectivă deoarece suntem schimbați de propria noastră evoluție. În acest mod timpul devine un proces de reconfigurare, sedimentare și regenerare a ființei.
Creierul este elementul esențial al acestui parcurs deoarece el conține memoria autobiografică, fundament al continuității identitare. În lipsa memoriei timpul ar fi fragmentat într-o succesiune de momente fără conexiune.
"Spirala timpului" devine o metaforă a existenței conștiente: timpul înaintează inexorabil, corpul se transformă, experiențele se acumulează, iar creierul le organizează într-o narațiune coerentă pe care o numim viață. Nu putem opri timpul dar cu ajutorul memoriei, conștiinței și creației îi putem conserva ecourile. Adevărata noastră relație cu timpul nu este de a-l controla ci, cu ajutorul creierului, să îi transformăm efemeritatea în experiență, semnificație și identitate.

Titlu: Viața

Acest tablou construiește o alegorie a existenței umane ca parcurs fragmentar, imprevizibil și profund contradictoriu. Ființa umană traversează de-a lungul vieții lumina și obscuritatea, neliniștea și certitudinea, singurătatea și apartenența.
Singura legătură dintre toate trăirile, amintirile și emoțiile pe care le simțim este realizată de către creier care le integrează și înmagazinează, iar astfel avem conceptul de viață.
Viața nu reprezintă existența unui drum cu destinație precisă, ci este o succesiune de praguri. Omul trece prin lumină și întuneric, prin apropiere și însingurare, prin construcție și destrămare, fără a primi vreodată harta completă a propriului destin.